Pentru unii acest nume nu semnifică nimic, însă pentru alţii reprezintă totul, chiar viaţa lor.
Susţin această afirmaţie dintr-un singur motiv, acela că Nicolae Paulescu este cel care a descoperit “insulina”, sau cum o numea el la început, ”pancreină. Acesta a petrecut aproape 30 de ani în laboratorul său, găsind până la urmă soluţia. Din păcate însă, în anul 1916 când Bucureştiul a fost ocupat de trupele germane, acesta a fost nevoit să amâne rezultatele, ceea ce a dat posibilitatea de a fura descoperirea de către doi studenţi canadieni: Frederick Banting şi Charles Best, ce au luat în cele din urmă premiul Nobel, în 1922, în dauna românului Paulescu.
Chiar dacă în decursul anilor s-au descoperit numeroase cauze ale apariţiei bolilor, tratamentele nu au avut acelaşi succes. Este adevărat că s-a reuşit corectarea unor anumite defecte de metabolism datorate incapacităţii organismului de a sintetiza o anumită substanţă necesare creşterii sau desfăşurării unor fenomene vitale, însă asemenea succese terapeutice sunt rare.
Antibioticele au reprezentat şi reprezintă în continuare o modalitate foarte bună de vindecare. În anul 1955 ia naştere la Iaşi prima astfel de fabrică din România, deschizând noi drumuri în farmacopeea românească.
