Medicina internă a beneficiat din plin şi în cea de-a II-a jumătate a secolului al XIX-lea de progrese înregistrate în ştiinţele fizico-chimie şi biologice. Noi mijloace de diagnostic au fost puse la dispoziţia medicului precum examenul chimic al sângelui şi al urinei. O menţiune specială merită seringa pentru injecţii, concepută încă din secolul al XV-lea, dar care a fost realizată într-o formă asemănătoare celei de astăzi de către francezul Ch. G. Pravaz în 1853.
În ţara noastră, o figură medicală proeminentă a fost Alexandru S. Marcovici – cel dintâi profesor de clinică medicală din Bucureşti. Nicolae Kalinderu, apreciat în Franţa pentru cercetările sale asupra sifilisului aortic şi meningitei tuberculoase, a adus în viaţa medicală a ţării un suflu înnoitor.
În această perioadă, s-au mai dezvoltat și alte specializări, precum pediatria, dermato-venerologia, neuropsihiatria, chirurgia, obstetrica și ginecologia, oftalmologia, otorinolaringologia, stomatologia, farmacologia și medicina legală.
